- Pieta-(00302)

v reproducere dupa Pieta realizata de Michelangelo Buonarroti, se afla in Basilica di San Pietro (Vatican – Roma)

v compozitia este foarte echilibrata, statica, reprezentand doua personaje- Fecioara Maria ce tine in brate trupul lui Isus mort. Trupul Mantuitorului sectioneaza transversal piramida formata de Fecioara ( in care capul Mariei reprezinta varful, iar vesmintele sale baza).

v icoana a fost realizata pe panza, cu pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec,culori in ulei, foita de aur

v dimensiuni: 30/35 cm

Sentimentul de pioasă compătimire a poporului creştin este exprimat în icoana numită "pieta", adică Fecioara îndurerată care ţinea pe genunchii ei pe Fiul mort, abia dat jos de pe cruce. Este momentul care cuprinde durerea unei suferinţe umane şi spirituale totodată: împlinirea sacrificiului lui Cristos, a cărui moarte pe cruce este punctul culminant al Răscumpărării. După cum moartea lui Cristos este deja prezentă, ca într-un mugure, chiar în primul moment al existenţei sale de om, la fel şi compasiunea este implicată în "fie mie după cuvântul tău". Ca mamă, Maria primeşte şi trăieşte implicit suferinţa lui Cristos, în fiecare moment al vieţii sale. Iată pentru ce icoana "pieta", creaţie tipică a goticului târziu şi a Renaşterii - cea mai cunoscută fiind sculptura tânărului de douăzeci de ani Michelangelo, exprimă numai un moment din această durere a Fecioarei Mame.

Devoţiunea, apărută înaintea celebrării liturgice, a fixat în mod simbolic la şapte durerile Fecioarei Mame-împreună Răscumpărătoare: profeţia bătrânului Simion, fuga în Egipt, pierderea lui Isus la vârsta de doisprezece ani cu prilejul pelerinajului în Sfânta Cetate, drumul lui Isus până la Golgota, răstignirea, coborârea de pe cruce, îngroparea. Deoarece suferinţele Mariei sunt suferinţele Răscumpărătorului, începând din secolul al XV-lea s-a introdus o slujbă liturgică în cinstea "durerilor Mariei" la picioarele Crucii, în timpul Patimilor (cu două săptămâni înainte de Paşti), sau după sărbătorile Învierii. Ordinul Serviţilor, dedicat cultivării şi răspândirii evlaviei către Maica Domnului, a obţinut, în anul 1667, aprobarea sărbătorii celor şapte Dureri ale Preacuratei Fecioare Maria; Papa Pius al VII-lea a introdus sărbătoarea în calendarul roman şi a fixat-o în a treia duminică a lunii septembrie.

-Sf.Gheorghe-(00323; 00324)

v icoana a fost realizata pe sticla, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v etimologia numelui – agricultorul

v patron al agricultorilor, al calaretilor, al macelarilor, al soldatilor

v dimensiuni:20/30 cm

Scurtă biografie:

Despre Sfântul Gheorghe tot ce se poate spune cu siguranţă este că a fost soldat şi că a murit ca martir. Legat de viaţa sa circulă mai multe istorisiri, cea mai faimoasă fiind Legenda de Aur. Conform acesteia, pe malul aşezării Silena, lângă Lidia, trăia un balaur. Armate întregi au încercat să îl ucidă şi nu au reuşit. Groaznica creatură mânca zilnic câte două oi; când s-a terminat canea de oaie, localnicii au început să ofere balaurului câte o fecioară.

În acest ţinut a venit George, care a aflat de balaur tocmai când urma să fie oferită drept jertfă o prinţesă. Cu curaj, George a mers la balaur şi cu o singură lovitură la omorât. Apoi a ţinut localnicilor o minunată predică, ce a condus la convertirea multora. Răsplatata regelui a fost una mare, pe care el însă a distribuit-o săracilor, după care a pornit din nou la drum.

Datorită caracterului cavaleresc al lui George (apărarea femeilor, lupta împotriva răului, aflarea forţei în credinţă şi în arme, dărnicia faţă de săraci), el a devenit foarte popular în Europa, începând cu secolul al X-lea. În secolul al XV-lea deja, sărbătoarea lui era la fel de populară ca şi Crăciunul. Sanctuarul construit peste moaştele lui aflate în Lidia, Palestina, a fost timp de secole un important centru de pelerinaj.

-Sf.Anton-(004)

v icoana a fost realizata pe sticla, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v etimologia numelui - inestimabil

v patron al naufragiatilor, al infometatilor, animalelor, impotriva sterilitatii, al marinarilor, al batranilor, al femeilor insarcinate, al gasirii obiectelor pierdute, al oprimatilor, al saracilor

v dimensiuni: 35/25 cm

Scurtă biografie:

Familia bogată a lui Anton a dorit sa îl facă un mare nobil, dar de dragul lui Cristos el a devenit un sărac preot franciscan. Iniţial el a intrat în ordinul augustinian. Atunci când relicvele Sf. Bernard şi ale însoţitorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa, Anton a părăsit ordinul său, intrând la fraţii minori şi mergând în Maroc pentru a evangheliza. Eşuând în Sicilia, el s-a alăturat unor alţi fraţi călugări care mergeau la Portiuncula. A trait într-o peşteră din San Paolo, pe care o părăsea doar pentru a participa la Liturghie şi pentru a face curăţenie la mănăstirea din apropiere. Într-una din zile, predicatorul care era programat nu a aparut, fraţii îndemnându-l pe Anton să vorbească în locul acestuia.
Orator de excepţie, el atrăgea mulţimile pe oriunde mergea, vorbindu-le în multe limbi; legenda spune că până şi peştilor le plăcea sa îl asculte. Făcători de minuni. Este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi, imaginea sa şi statuile lui aflându-se aproape peste tot. La 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii.

- Sfantul Mare Mucenic Mina –(085)

v icoana a fost realizata pe panza, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni:25/35 cm

Sfîntul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, fiind sub stăpînirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Atunci împărăţeau Diocleţian şi Maximian, împăraţi păgîni care au dat poruncă în toate părţile ca, creştinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciţi şi omorîţi toţi; încît credincioşii pretutindeni erau siliţi spre jertfe idoleşti.

Atunci fericitul Mina, nerăbdînd să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a vieţui cu fiarele decît cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu. Şi umbla din loc în loc prin munţi şi prin pustietăţi, învăţînd Legea Domnului, iar cu postul şi cu rugăciunea curăţindu-şi sufletul său, slujea ziua şi noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecînd multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunîndu-se mulţime de popor păgînesc, se făceau diferite jocuri şi privelişti, alergări de cai şi lupte în cinstea necuraţilor zei, la care privelişte privea toată cetatea cu luare aminte, de pe locuri înalte. A fost chemat si fericitul Mina si obligat de ighemon sa renunte la credinta sa .si sa se inchine zeilor.

Dupa indelungate suferinte, Sfantul Mina a fost dus după cetate şi i s-a tăiat capul; ostasii au aprins un foc mare si au aruncat într-însul sfîntul trup mucenicesc.Cativa dintre credincioşi, după ce s-a stins focul, au venit acolo şi au apucat părţi din moaştele sfîntului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pînză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele lui; şi multe minuni se săvîrşeau într-însa cu rugăciunile sfîntului.

- Sfantul Arhangel Mihail –(051)

v icoana a fost realizata pe lemn tratat, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni:20/26 cm

Sfântul Mihail, patronul Sinagogii, este acum patronul Bisericii universale, s-a bucurat de un cult deosebit chiar din primele veacuri ale istoriei creştinismului. Împăratul Constantin a înălţat în cinstea lui o biserică pe malul european al Bosforului, iar Justinian a ridicat o alta pe malul opus. Data de 29 septembrie este data zilei în care a fost consacrată biserica dedicată Sfântului Mihail pe via Salaria, lângă Roma.

Sărbătoarea Sfântului Mihail s-a răspândit atât în Apus cât şi în părţile de Răsărit. La Roma s-a ridicat în cinstea lui un impunător monument pe ruinele celebrului mausoleu al împăratului Adrian, monument cunoscut sub numele de Castelul Sfântului Înger - Castel Sant Angelo. Sfântului Mihail îi este dedicat un sanctuar renumit pe muntele Gargan, din sudul Italiei, loc vestit de pelerinaj în tot timpul Evului Mediu. Sub privirile statuii Sfântului Mihail aşezate pe faţada acestei biserici, la 8 mai 663, longobarzii au cîştigat o mare victorie navală împotriva Baraunilor; amintirea acestei zile şi a unei apariţii a Sfântului Arhanghel a constituit obiectul unei a doua sărbători, la 8 mai, care acum este transferată la 29 septembrie.

Prenumele Mihail este unul dintre cele mai răspândite nume de persoane la popoarele europene; el reproduce formula ebraică: Mi kha El = cine este ca Dumnezeu (Elohim)? Este folosit deseori şi în forma prescurtată - Mihai; pentru persoanele feminine există formele: Mihaela, Micaela, Mihelina. Toate aceste nume sunt o repetare a întrebării: "Cine este ca Dumnezeu ?", şi în acelaşi timp răspunsul subînţeles la întrebare: "Nimeni nu este asemenea lui Dumnezeu!".

- Sfantul Evanghelist Ioan –(0316)

v icoana a fost realizata pe panza, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni:30/35 cm

Sfântul Ioan evanghelistul este fiul lui Zebedeu şi al Salomei, fratele lui Iacob cel Mare, de meserie pescar şi de loc din Betsaida de unde erau şi fraţii Petru şi Andrei; el ocupă un loc deosebit în rândul Apostolilor. Deşi împreună cu Sfântul Petru au fost consideraţi de Sinedriu ca «oameni neînvăţaţi şi de rând» (Fapte IV, 13), Sfântul Ioan a scris cea de a patra Evanghelie, cartea Apocalipsului şi trei scrisori pline de farmec. Cititorul care parcurge chiar în grabă scrierile lui îşi dă seama de adâncimea şi îndrăzneala gândirii sale, precum şi de capacitatea de a îmbrăca în cele mai frumoase imagini ideile sublime despre adevărurile eterne. Pentru el, vocea judecătorului divin este «ca un vuiet de ape multe».

Ioan este înainte de toate omul vieţii spirituale intense, înclinat spre contemplaţie mai mult decât spre activităţi directe. Este vulturul care de la prima bătaie de aripă se ridică pînă la înălţimea misterului dumnezeirii: «La început era Cuvântul, şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvîntul» (Ioan I, 1).

De sărbătoarea Sfântului Ioan, în unele părţi se face în biserici binecuvântarea vinului, cu o rugăciune în care se aminteşte cum el, binecuvântând cu semnul crucii paharul de vin în care un duşman îi pusese otravă, a rămas nevătămat. Putem vedea în acest fapt un simbol al harului ce izvorăşte din Crucea Sfântă a lui Isus şi distruge otrava turnată de păcatul strămoşesc în sufletul omului.

- Maica Domnului Regina -(00408 ;414 ; 424 )

v icoana a fost realizata pe sticla, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni: 20/30 cm

Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Regină, sărbătorire corespunzătoare aceleia a lui Cristos Rege, a fost instituită de Papa Pius al XII-lea în 1955. Până la reforma calendarului liturgic, sărbătoarea se ţinea la 31 mai, ca o încoronare a lunii mariane dedicate Maicii Domnului. Ziua de 22 august era rezervată pentru cinstirea Inimii Neprihănite a Mariei, dar acum este dedicată Sfintei Maria Regină, pentru a sublinia legătura între regalitate şi glorioasa ridicare a ei la cer. Acest loc singular şi suprem alături de Regele Cristos i se cuvine Mariei pentru multe motive, pe care Papa Pius al XII-lea le prezintă pe larg în Scrisoarea Enciclică Ad Coreli Reginam (Spre Regina Cerului) din 11 octombrie 1954; prin calitatea ei de Mamă a Capului şi a membrelor corpului mistic, precum şi prin aceea de augustă suverană a Bisericii, ea participă nu numai la demnitatea regală a lui Cristos, dar şi la influxul său vital şi sfinţitor asupra membrelor Corpului mistic.

Cuvântul latinesc regina, ca şi rex = rege, derivă de la regere, adică a conduce, a domina, a stăpâni. Din punct de vedere uman este greu să atribuim Mariei titlul de "stăpânitoare", ei care s-a proclamat "roaba Domnului" şi a trăit umilă şi necunoscută. Sfântul Luca, în cartea Faptele Apostolilor, o arată pe Maria în mijlocul apostolilor, după înălţare, rugându-se împreună cu ei; dar nu ea este aceea care dă ordine, ci Petru. Şi tocmai în această împrejurare, ea formează inelul de legătură, care îi ţine uniţi cu Cel înviat pe apostolii lipsiţi de harul Duhului Sfânt. Maria este Regină, pentru că îi este mamă lui Cristos, regele; este Regină, pentru că întrece toate făpturile în sfinţenie: "În ea este adunat tot ce este bun în toate făpturile", spune Dante în Divina Comedie.

- Mater Dolorosa - (00312; 004)

v icoana a fost realizata pe lemn, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

dimensiuni:20/20 cm

Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu este prima sărbătoare în cinstea Maicii Domnului apărută în părţile de apus ale Bisericii. La început a fost introdusă cu scopul de a înlocui obiceiurile romane numite "strenae" (daruri şi urări de bine cu prilejul Anului Nou), obiceiuri în care se practicau ritualuri nepotrivite cu sfinţenia vieţii creştine. "Natale Santae Mariae" - "Crăciunul Sfintei Maria" a început a fi sărbătorit la Roma în preajma secolului al VI-lea, probabil odată cu sfinţirea uneia din primele biserici din Roma dedicate Maicii Domnului: Santa Maria Antiqua în Forul Roman, la sud de templul numit al fraţilor Castor. Slujba bisericească era strâns legată de aceea a Naşterii Domnului, şi pentru aceasta ziua de 1 Ianuarie a fost numită "În octava Domnului", a opta zi din sărbătoarea Naşterii Domnului.

Iisus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria. Din această sublimă şi exclusivă prerogativă, izvorăsc toate titlurile de onoare pe care le atribuim Preacuratei Fecioare Maria, deşi putem face o deosebire între sfinţenia personală a Mariei şi calitatea ei de Mamă a lui Dumnezeu. Deosebirea ne este sugerată de însuşi Cristos: "O femeie din mulţime ridică glasul şi spune: 'Fericit este sânul care te-a purtat şi pieptul care te-a alăptat'. Dar Isus îi zise: 'Fericiţi, mai degrabă, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc'" (Luca 11,27).

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură şi yâm însemnând mare.Sfântul Ieronim cunoştea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă "Stilla Maris", "picătură din mare". După el, unii copişti au citit greşit cuvântul "stilla" (picătură) şi au scris "stella", care înseamnă "stea". De aici provine titlul "Steaua Mării" - şi cântecul "Ave, maris stella", "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.

Unii savanţi consideră, şi nu fără motive, că cuvântul Maryam nu este de origine ebraică, ci egipteană, şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părţi, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru noi creştinii, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă, deci, "aleasă, iubită de Dumnezeu".

- Iisus Hristos –(014)

v icoana a fost realizata pe panza, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni: 40/60 cm

Icoana il reprezinta pe Iisus Invatator, cu Sfanta Evanghelie in mana,este un model grecesc.

- Maica Domnului cu Pruncul - (104)

v icoana a fost realizata pe sticla, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni: 40/60 cm

- Maica Domnului - (008)

v icoana a fost realizata pe sticla, cu culori in ulei, pensule fine, uleiuri speciale pentru amestec, foita de aur

v dimensiuni:25/30 cm

Icoana este o reproducere dupa Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Vladimiresti din judetul Galati.